Potrivit antropologului cultural Margaret Mead, cel mai timpuriu semn al unei civilizații care a fost descoperit până acum este un femur fracturat și vindecat, vechi de 15.000 de ani, găsit într-un sit arheologic. Faptul că osul s-a vindecat sugerează că persoana rănită a fost îngrijită de altcineva până când femurul s-a vindecat.

Ce face o civilizație? În ce moment se poate spune că se formează o civilizație? Potrivit unor istorici, primul semn de civilizație este reprezentat de prezența unor obiecte, cum ar fi un vas de lut, oase sau unelte precum săgeți folosite pentru a vâna animale. Alții spun că este vorba de ruinele unor situri arheologice.

În acest articol, am enumerat zece dintre cele mai vechi civilizații care au existat vreodată.

Civilizația mesopotamiană

The Mesopotamia este cea mai veche civilizație înregistrată în lume. Ea a luat naștere în jurul zonei Peninsulei Arabice și a munților Zagros, în ceea ce cunoaștem astăzi ca Iran, Turcia, Siria și Irak. Numele Mesopotamia provine din cuvintele meso însemnând ' între și potamos care înseamnă râu. Împreună, se traduce prin" între două râuri ", cu referire la cele două râuri Eufrat și Tigru.

Civilizația mesopotamiană este considerată de mulți istorici ca fiind prima civilizație umană care a luat naștere. Această civilizație plină de viață a existat între aproximativ 3200 î.Hr. și 539 î.Hr., când Babilonul a fost cucerit de Cyrus cel Mare, cunoscut și sub numele de Cyrus II, fondatorul Imperiului Achaemenian.

Platourile bogate din Mesopotamia au fost perfecte pentru oamenii care au decis să se stabilească permanent în zonă. Solul era ideal pentru producția de culturi sezoniere, ceea ce a făcut posibilă agricultura. Odată cu agricultura, oamenii au început să domesticească animale.

Mesopotamienii au dat lumii primele culturi de cereale, au dezvoltat matematica și astronomia, acestea fiind doar câteva dintre numeroasele lor invenții. Sumerieni , akkadienii, asirienii și babilonienii au trăit timp de secole în această zonă și au scris unele dintre cele mai vechi înregistrări ale istoriei umane.

Asirienii au fost primii care au dezvoltat un sistem de impozitare, iar Babilonul a devenit unul dintre cele mai mari centre de știință și învățătură din lume. Aici au început să se formeze primele orașe-state din lume și omenirea a început să poarte primele războaie.

Civilizația Valea Indusului

În timpul Epocii Bronzului, în Valea Indusului, în nord-vestul Asiei de Sud, a început să apară o civilizație care a durat între anii 3300 î.Hr. și 1300 î.Hr. Cunoscută sub numele de Civilizația Văii Indusului, a fost una dintre primele civilizații umane care s-au stabilit, alături de Mesopotamia și Egipt. A acoperit o zonă extinsă din Afganistan până în India. S-a dezvoltat rapid în jurul unei zone pline deviață și este așezat între râurile Indus și Ghaggar-Hakra.

Civilizația din Valea Indusului a oferit lumii primele sisteme de drenaj, clădiri aglomerate și noi forme de prelucrare a metalului. Au existat orașe mari, precum Mohenjo-Daro, cu o populație de până la 60.000 de locuitori.

Motivul pentru care s-a prăbușit în cele din urmă imperiul rămâne un mister. Potrivit unor istorici, civilizația Indus a fost distrusă în urma unui război masiv. Totuși, unii spun că s-a prăbușit din cauza schimbărilor climatice, deoarece zona a început să se usuce și apa a devenit rară, forțând populația din Valea Indusului să părăsească regiunea. Alții spun că orașele civilizației s-au prăbușit din cauzala dezastrele naturale.

Civilizația egipteană

Civilizația egipteană a început să se dezvolte în jurul anului 3100 î.Hr. în regiunea Africii de Nord, de-a lungul Nilului. Apariția acestei civilizații a fost marcată de unificarea politică a Egiptului Superior și Inferior sub conducerea faraonului Menes, primul faraon al Egiptului unificat. Acest eveniment a dat startul unei perioade de relativă stabilitate politică, în cadrul căreia această civilizație a început să înflorească.

Egiptul a produs o cantitate imensă de cunoaștere și știință de-a lungul secolelor. În stadiul său cel mai puternic, în timpul Noului Regat, era o țară mare care a început încet-încet să-și depășească capacitatea.

Puterea divină a faraonilor a fost în mod constant amenințată de diferite triburi care încercau să o invadeze, cum ar fi libienii, asirienii și perșii. După cucerirea Egiptului de către Alexandru cel Mare, a fost înființat regatul grecesc Ptolemaic, dar odată cu dispariția Cleopatrei, Egiptul a devenit o provincie romană în anul 30 î.Hr.

Indiferent de dispariția sa, civilizația egipteană a înflorit datorită inundațiilor regulate ale Nilului și a tehnicii de irigații care au dus la crearea unor populații dense care au dezvoltat societatea și cultura egipteană. Aceste evoluții au fost susținute de o administrație solidă, de unul dintre primele sisteme de scriere și de armate puternice.

Civilizația chineză

Civilizația chineză este una dintre cele mai vechi civilizații din lume, care continuă să prospere chiar și astăzi. A început să se dezvolte în jurul anului 1046 î.Hr. sub forma unor mici comunități agricole și a continuat să se dezvolte sub dinastiile Zhou, Qin și Ming. Toate schimbările dinastice din China au avut un rol esențial în dezvoltarea acestei civilizații.

Dinastia Zhou a standardizat sistemul de scriere chinezesc. Aceasta este perioada din istoria Chinei în care au trăit celebrii Confucius și Sun-Tzu. Marea armată de teracotă a fost realizată în timpul dinastiei Qin, iar Marele Zid Chinezesc a protejat națiunea de atacurile mongole în timpul dinastiei Ming.

Civilizația chineză a gravitat în jurul Văii Râului Galben și a fluviului Yangtze. Dezvoltarea artei, a muzicii și a literaturii este paralelă cu modernizarea care a conectat lumea antică cu un Drum al Mătăsii. Modernizarea și importanța culturală a Chinei au dus la etichetarea acesteia atât ca fiind fabrica lumii, cât și ca unul dintre cuiburile umanității. Astăzi, China este văzută ca unul dintrecele mai mari leagăne ale umanității și civilizației.

Istoria Chinei este o istorie a modului în care o civilizație poate prospera, se poate uni și se poate reinterpreta secol după secol. Civilizația chineză a cunoscut diferite dinastii, monarhii, imperii, colonialism și independență sub un sistem comunist. Indiferent de turbulențele istorice, tradiția și cultura au fost considerate o parte esențială a mentalității chineze.

Civilizația incașă

Civilizația incașă sau imperiul incaș a fost cea mai dezvoltată societate din Americi înainte de Columb și se spune că a apărut în Munții Peru, în zona Peru de astăzi, între 1438 și 1533, în orașul Cusco.

Incanii erau cunoscuți pentru expansiune și asimilare pașnică. Ei credeau în Inti, zeul soarelui, pe care îl venerau ca patron național. De asemenea, credeau că Inti a creat primii oameni care au ieșit din Lacul Titicaca și au fondat orașul Cusco.

Nu se cunosc prea multe despre incași, deoarece aceștia nu aveau o tradiție scrisă, însă se știe că s-au transformat dintr-un mic trib într-un popor plin de viață sub conducerea lui Sapa Inca, care a fost nu numai împărat, ci și conducător al Regatului Cuzco și al statului Neo-Inca.

Incașii practicau o formă de politică de împăcare care asigura pacea și stabilitatea prin oferirea de aur și protecție teritoriilor care decideau să se alăture imperiului. Conducătorii incași erau renumiți pentru îndoctrinarea copiilor provocatorilor lor în nobilimea incașă.

Imperiul incaș a prosperat pe baza muncii comunitare și a politicii înalte până când a fost invadat de conchistadorii spanioli conduși de exploratorul spaniol Francisco Pizzaro. Imperiul incaș a sfârșit în ruine, iar o mare parte din cunoștințele despre sistemele lor agricole sofisticate, cultura și arta lor au fost distruse în acest proces de colonizare.

Civilizația mayașă

The Maiașii Au trăit pe teritoriul actualului Mexic, Guatemala și Belize. În anul 1500 î.Hr., au început să își transforme satele în orașe și să dezvolte agricultura, cultivând fasole, porumb și dovleac. La apogeul puterii lor, mayașii erau organizați în peste 40 de orașe cu o populație de până la 50.000 de locuitori.

Mayașii au dezvoltat temple în formă de piramidă în scopuri religioase și au fost renumiți pentru tehnicile lor de cioplire a pietrei, precum și pentru metodele lor avansate de irigații și terase. Au devenit faimoși pentru că au creat propria lor scriere hieroglifică și un sistem sofisticat de calendar. Ținerea de evidențe era o parte foarte importantă a culturii lor și era esențială pentru astronomie, profeție și agricultură.Spre deosebire de incași, mayașii au consemnat pe hârtie tot ce ține de tradiția și cultura lor.

Mayașii au fost printre primii care au dezvoltat matematici avansate și astronomie. Unul dintre vârfurile gândirii lor abstracte este faptul că au fost printre primele civilizații care au lucrat cu conceptul de zero. Calendarul mayaș era organizat diferit de calendarele din lumea modernă și au reușit să prezică inundații naturale și eclipse.

Civilizația mayașă a decăzut din cauza războaielor pentru terenurile agricole și a schimbărilor climatice cauzate de despăduriri și secete. Distrugerea lor a însemnat că bogăția culturii și arhitecturii au fost consumate de vegetația deasă din junglă. Ruinele civilizației cuprind morminte regale, locuințe, temple și piramide. Cea mai cunoscută ruină mayașă este Tikal, care se află în Guatemala. Ce poate fi văzutde această ruină se află mai multe movile și mici dealuri care, cel mai probabil, ascund ceea ce ar putea fi temple mari și masive.

Civilizația aztecă

The Civilizația aztecă a înflorit în 1428, când Tenochtitlan, Texcoco și Tlacopan s-au unit într-o confederație. Cele trei orașe-state au înflorit ca o țară unită și venerau un panteon complex de zei.

Aztecii își organizau viața în jurul practicării unor ritualuri calendaristice, iar cultura lor avea tradiții religioase și mitologice complexe și bogate. Imperiul era o vastă hegemonie politică care putea cuceri cu ușurință alte orașe-stat. Cu toate acestea, practica, de asemenea, o liniștire față de alte orașe-stat clientelare care plăteau taxe centrului politic în schimbul protecției.

Civilizația aztecă a prosperat până când conchistadorii spanioli l-au răsturnat pe împăratul aztec în 1521 și au fondat pe ruinele orașului Tenochtitlan orașul de astăzi, Mexico City. Înainte de a fi distrusă, civilizația a oferit lumii o tradiție mitologică și religioasă complexă, cu o arhitectură și realizări artistice remarcabile.

Moștenirea aztecă continuă să trăiască în cultura mexicană modernă prin ecouri, în limba și obiceiurile locale și supraviețuiește în multe forme ca parte a identității naționale a tuturor mexicanilor care sunt deschiși să se reconecteze cu identitatea lor indigenă.

Civilizația romană

Civilizația romană a început să apară în jurul anului 753 î.Hr. și a durat aproximativ până în anul 476, marcat de căderea Imperiului Roman de Vest. Potrivit Mitologia romană , orașul Roma a fost fondat de Romulus și Remus, doi băieți gemeni născuți de Rhea Silvia, prințesă de Alba Longa.

Roma a devenit cel mai mare imperiu din lume, care a cuprins întreaga Mediterană la apogeul puterii sale. A fost o civilizație puternică, responsabilă pentru multe invenții mărețe, cum ar fi betonul, cifrele romane, ziarele, apeductele și primele instrumente chirurgicale.

Roma a trecut de la începuturi umile și prin mai multe faze ale istoriei sale ca regat, republică și imperiu puternic. Imperiul a permis popoarelor cucerite să mențină un anumit grad de autonomie culturală. Cu toate acestea, a fost afectat de supraîncărcarea capacităților. Era aproape imposibil să se asigure că toate părțile sale se vor supune unui singur conducător.

Așa cum s-a întâmplat cu multe alte imperii care s-au confruntat cu supraîntinderea imperială, Imperiul Roman s-a destrămat din cauza mărimii și puterii sale. Roma a fost invadată de triburi barbare în 476, marcând simbolic prăbușirea acestei civilizații antice.

Civilizația persană

Imperiul Persan, cunoscut și sub numele de Imperiul Achaemenid, și-a început ascensiunea în secolul al VI-lea î.Hr. când a început să fie condus de Cyrus cel Mare. Civilizația persană a fost organizată într-un stat puternic și centralizat care a devenit stăpân peste mari părți ale lumii antice. În timp, și-a extins influența până în Egipt și Grecia.

Succesul Imperiului Persan a fost acela că a reușit să asimileze triburile și proto-statele vecine. De asemenea, a reușit să încorporeze diferite triburi prin conectarea lor cu drumuri și prin stabilirea unei administrații centrale. Civilizația persană a oferit lumii primul sistem de servicii poștale și algebră.

Imperiul a început să decadă după o serie de atacuri eșuate asupra Greciei, care i-au irosit resursele financiare și au provocat o impozitare puternică a populației. S-a destrămat după invazia lui Alexandru cel Mare în 330 î.Hr.

Civilizația greacă

Civilizația greacă a început să se dezvolte în jurul secolului al XII-lea î.Hr. după căderea civilizației minoice de pe insula Creta. Este considerată de mulți ca fiind leagănul civilizației occidentale.

O mare parte din ceea ce știm despre grecii antici a fost scrisă de istoricul Tucidide, care a încercat să surprindă cu fidelitate istoria civilizației. Aceste relatări istorice nu sunt în întregime corecte, iar unele sunt un lucru de mituri și legende. Cu toate acestea, ele servesc drept informații cruciale despre lumea grecilor antici și despre panteonul lor de zei care continuă să capteze imaginația oamenilorîn întreaga lume.

Civilizația greacă nu a fost în întregime unificată într-un stat centralizat, ci mai mult în orașe-state numite Polis. Aceste orașe-state aveau sisteme complexe de guvernare și adăposteau unele forme timpurii de democrație Ei se apărau cu armate și se închinau la numeroșii lor zei pe care contau pentru protecție.

Declinul civilizației grecești a fost cauzat de conflictele constante dintre orașele-state aflate în război. Războaiele perpetue dintre Sparta și Atena au cauzat o destrămare a sentimentului de comunitate și au împiedicat Grecia să se unifice. Romanii au profitat de această șansă și au cucerit Grecia jucând împotriva slăbiciunilor acesteia.

Declinul civilizației grecești a fost accelerat după moartea lui Alexandru cel Mare, în 323 î.Hr. Deși Grecia a supraviețuit ca societate, astăzi era o comunitate mult mai diferită în comparație cu vârfurile dezvoltării sale civilizaționale.

Încheiere

Civilizațiile se ridică în creativitate, interes comun și simțul comunității. Ele se dezintegrează atunci când sunt consacrate în imperii expansioniste care își depășesc limitele, din cauza schimbărilor climatice, a colonizării și a lipsei de unitate.

Civilizațiile și culturile de astăzi datorează foarte mult civilizațiilor antice care au luat naștere la milioane de ani după ce oamenii au evoluat. Civilizațiile individuale menționate în acest articol au fost toate puternice și au contribuit la dezvoltarea omenirii în multe feluri: noi culturi, noi idei, stiluri de viață și filozofii.