Ziua Muncii este o sărbătoare federală dedicată celebrării contribuțiilor și realizărilor mișcărilor muncitorești americane. În Statele Unite, această zi este sărbătorită în mod tradițional în prima zi de luni a lunii septembrie.

Istoria Zilei Muncii este una plină de bătălii lungi și costisitoare, câștigate pe parcursul a zeci de ani. Sărbătorile legate de Ziua Muncii includ de obicei parade, grătare și focuri de artificii.

Muncitorii americani în secolul al XIX-lea

Pentru a înțelege importanța acestei sărbători, este necesar să aruncăm o scurtă privire în trecut, pentru a ne aminti cu ce fel de dificultăți s-au confruntat muncitorii americani în timpul Revoluției Industriale.

În ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea, economia americană a început să cunoască o schimbare, ca urmare a utilizării din ce în ce mai intense a tehnologiilor industriale. Până în acel moment, producția din SUA depindea în principal de munca meșteșugarilor calificați. Însă, odată cu apariția mașinilor și a fabricilor, cea mai mare parte a clasei muncitoare a început să fie constituită din muncitori necalificați.

Această schimbare a adus multe consecințe semnificative. Pe de o parte, posibilitatea de a fabrica produse a permis capitaliștilor și investitorilor să obțină profituri mari într-un timp relativ scurt. Dar, pe de altă parte, muncitorii din fabrici lucrau în cele mai grele condiții.

În acele vremuri, oamenii care munceau în locuri fără acces la aer curat sau la instalații sanitare erau ceva obișnuit. În același timp, majoritatea americanilor lucrau în medie 12 ore pe zi, șapte zile pe săptămână, cu un salariu care abia le permitea să acopere cheltuielile de bază pentru un trai decent.

Copii de doar șase ani lucrau și ei în fabrici, din cauza sărăciei generalizate care a caracterizat perioada de după Războiul Civil din SUA. Deși împărțeau aceleași condiții de muncă dure cu omologii lor mai mari, copiii primeau doar o fracțiune din salariul unui adult.

Această situație a continuat până la sfârșitul secolului al XIX-lea. În această perioadă, mai multe organizații colective, cunoscute sub numele de sindicate, și-au asumat sarcina de a lupta pentru interesele muncitorilor americani.

Pentru ce au luptat sindicatele muncitorești?

Sindicatele au luptat pentru a pune capăt exploatării muncitorilor și pentru a le asigura un set de garanții minime, printre care se numără salarii mai bune, un program de lucru rezonabil și condiții de muncă mai sigure.

Aceste asociații încercau, de asemenea, să elimine munca copiilor, ceea ce punea în pericol viețile multor copii americani.

De asemenea, printre compensațiile cerute de sindicate se numărau și pensiile pentru lucrătorii răniți. Este demn de remarcat faptul că unele beneficii pe care astăzi le considerăm de la sine înțelese, cum ar fi concediile anuale sau asistența medicală, sunt rezultatul luptelor purtate de aceste organizații colective.

În cazul în care proprietarii de afaceri nu îndeplineau cel puțin o parte din cererile formulate de sindicate, aceste asociații îi obligau pe muncitori să intre în grevă, o măsură care putea cauza pierderi mari de profit. Protestele erau un alt instrument frecvent folosit de sindicate pentru a forța capitalistul să acorde condiții de muncă mai bune pentru clasele de jos.

Când a fost sărbătorită pentru prima dată Ziua Muncii?

Ziua Muncii a fost sărbătorită pentru prima dată la New York, pe 5 septembrie 1882. La această dată, sute de muncitori s-au adunat împreună cu familiile lor în Union Square pentru o zi în parc. Sindicatele au organizat și ele proteste cu această ocazie, pentru a cere salarii corecte, mai puține ore pe săptămână și eliminarea muncii copiilor.

Ideea din spatele Zilei Muncii a fost aceea de a recunoaște contribuțiile și realizările clasei muncitoare americane. Sindicatele muncitorești au considerat că cea mai bună modalitate de a face acest lucru este de a introduce o zi de odihnă la jumătatea distanței dintre Ziua Independenței și Ziua Recunoștinței. În acest fel, muncitorii nu ar fi trebuit să lucreze neîntrerupt din iulie până în noiembrie.

De-a lungul anilor, un număr tot mai mare de state au început să respecte această sărbătoare și, în cele din urmă, a devenit o sărbătoare națională.

Abia la 28 iunie 1894, președintele Grover Cleveland a declarat Ziua Muncii drept sărbătoare federală. Din acel moment, Ziua Muncii a început să fie sărbătorită în prima zi de luni a lunii septembrie. În Canada, aceasta are loc la aceeași dată.

Sindicatele de la sfârșitul secolului al XIX-lea, abia în 1938 președintele Franklin D. Roosevelt a semnat o lege care instituia o zi de lucru de opt ore și o săptămână de lucru de cinci zile. Aceeași lege a abolit și munca copiilor.

Revoltele din Piața Haymarket și Ziua Internațională a Muncitorilor

În timp ce multe proteste pentru recunoașterea drepturilor clasei muncitoare au rămas pașnice de la început până la sfârșit, în unele cazuri au avut loc incidente violente cu implicarea poliției. Ceea ce s-a întâmplat în timpul revoltelor din Piața Haymarket este un exemplu notabil în acest sens.

Pe 4 mai 1886, muncitori din diferite industrii s-au adunat în Piața Haymarket (Chicago), pentru a patra zi consecutiv, pentru a protesta pentru condiții de muncă mai bune și pentru a discuta despre necesitatea ca muncitorii să fie organizați în sindicate. Protestatarii au fost lăsați în pace pe parcursul zilei, dar după lăsarea serii și-au făcut apariția contingente mari de forțe de poliție și, destul de curând, a început să crească tensiunea întredouă grupuri.

În cele din urmă, polițiștii au încercat să oprească protestul, dar, în timp ce o făceau, cineva din mulțimea de protestatari a aruncat o bombă spre ei, care a ucis șapte ofițeri în urma exploziei și a rănit grav alți polițiști. După detonare, poliția a început să tragă fără discriminare asupra protestatarilor, ucigând mulți dintre ei.

Identitatea persoanei care a aruncat bomba a rămas necunoscută. Cu toate acestea, patru lideri sindicali au fost spânzurați pentru această crimă. În memoria acestor muncitori, cel puțin 80 de țări au început să sărbătorească Ziua Internațională a Muncitorilor la 1 mai.

Cine a creat Ziua Muncii?

P.J. McGuire este adesea numit părintele Zilei Muncii. Domeniu public.

Există încă o dezbatere cu privire la cine a creat Ziua Muncii. Doi bărbați cu nume de familie similare sunt adesea considerați alternativ ca fiind responsabili pentru crearea acestei sărbători federale.

Unii istorici îl consideră pe Matthew Maguire ca fiind primul promotor al Zilei Muncii. Pe lângă faptul că era mecanic, Maguire a fost și secretar al Central Labor Union, asociația care a organizat prima paradă de Ziua Muncii.

Cu toate acestea, alți cercetători sugerează că prima persoană care a venit cu ideea Zilei Muncii a fost Peter J. McGuire, un tâmplar din New York, co-fondator al unei organizații sindicale care avea să devină în cele din urmă Federația Americană a Muncii.

Indiferent de cine a inițiat prima sărbătoare a Zilei Muncii, ambii bărbați au fost prezenți la celebrarea primei Zile a Muncii, în 1882.

Încheiere

Ziua Muncii este o sărbătoare americană instituită pentru a recunoaște realizările mișcărilor muncitorești din Statele Unite.

Promovată pentru prima dată de sindicatele din New York în 1882, Ziua Muncii a fost considerată inițial o festivitate neoficială, până când i s-a acordat statutul de sărbătoare federală în 1894.

Sărbătorită în prima zi de luni a lunii septembrie, Ziua Muncii este, de asemenea, adesea asociată de americani cu sfârșitul vacanței de vară.