În lumea de astăzi, yoga este binecunoscută pentru beneficiile sale fizice și fiziologice. Cu toate acestea, această activitate cu impact redus are, de asemenea, o istorie îndelungată, care pare să meargă până în urmă cu 5.000 de ani. Continuați să citiți pentru a afla mai multe despre originile străvechi ale yoga, conceptele religioase și filozofice asociate cu ea și evoluția sa de-a lungul timpului.

Originile antice ale Yoga

Dovezile istorice sugerează că yoga a fost practicată pentru prima dată de civilizația Indus-Sarasvati, cunoscută și sub numele de Civilizația Harappan , care a înflorit în Valea Indusului (actualul nord-vest al Indiei), cândva între 3500 și 3000 î.Hr. Probabil că a început ca un exercițiu de contemplare, practicat pentru a ușura mintea.

Cu toate acestea, este dificil de știut cum era percepută yoga în această perioadă, în special pentru că nimeni nu a descoperit încă cheia pentru a înțelege limbajul poporului Indus-Sarasvati. Astfel, înregistrările lor scrise rămân un mister pentru noi chiar și astăzi.

Pashupati Seal. PD.

Poate că cel mai bun indiciu pe care istoricii l-au avut din această perioadă timpurie în ceea ce privește practica yoga este imaginea care poate fi văzută în sigiliul Pashupati. Sigiliul Pashupati (2350-2000 î.Hr.) este un sigiliu din stematită produs de poporul Indus-Sarasvati care înfățișează un tricefalic așezat, omul cu coarne (sau divinitate), care pare să mediteze pașnic între un bivol și un tigru. Pentru unii cercetători, controlul aparent fără efort pe care figura centrală a sigiliului îl exercită asupra fiarelor care îl înconjoară ar putea fi un simbol al puterii pe care mintea calmă o are asupra pasiunilor sălbatice ale inimii.

După ce a devenit cea mai mare civilizație a lumii antice la apogeul său, civilizația Indus-Sarasvati a început să decadă undeva în jurul anului 1750 î.Hr. până la dispariție. Motivele acestei extincții sunt încă subiect de dezbatere între cercetători. Cu toate acestea, yoga nu a dispărut, practica ei fiind în schimb moștenită de indo-ariani, un grup de popoare nomade care proveneau inițial dinCaucaz și au ajuns și s-au stabilit în nordul Indiei în jurul anului 1500 î.Hr.

Influența vedică în yoga preclasică

Indo-arienii aveau o bogată tradiție orală plină de cântece religioase, mantre și ritualuri care au fost transmise de la o generație la alta timp de secole, până când au fost în cele din urmă scrise undeva între 1500 și 1200 î.Hr. Acest act de conservare a avut ca rezultat o serie de texte sacre cunoscute sub numele de Vede.

Este în cea mai veche Veda, Rig Veda, unde cuvântul "yoga" apare înregistrat pentru prima dată. Era folosit pentru a descrie practicile de meditație ale unor vagabonzi asceți cu părul lung care călătoreau prin India în vremurile antice. Totuși, conform tradiției, Brahmanii (preoții vedici) și Rishis (clarvăzătorii mistici) au fost cei care au început de fapt să dezvolte și să perfecționeze yoga, de-a lungulperioadă care se întindea din secolul al XV-lea până în secolul al V-lea î.Hr.

Pentru acești înțelepți, atracția yoga mergea mult dincolo de posibilitatea de a atinge o stare de spirit mai calmă. Ei considerau că această practică îl poate ajuta pe individ să ajungă la divinul din el sau ea, prin renunțarea sau sacrificiul ritual al ego-ului/selfului.

De la jumătatea secolului al V-lea până în secolul al II-lea î.Hr. și brahmanii și-au documentat experiențele și ideile religioase într-o colecție de scrieri cunoscute sub numele de Upanishade. Pentru unii cercetători, Upanishadele reprezintă o încercare de organizare a cunoștințelor spirituale conținute în Vede. Cu toate acestea, în mod tradițional, practicanții diferitelor religii bazate pe vedici au văzut în Upanishade și o serie deînvățături practice, alcătuite în primul rând pentru a le permite indivizilor să știe cum să integreze elementele de bază ale acestei tradiții religioase în viața lor.

Există cel puțin 200 de Upanishade care acoperă o gamă largă de subiecte religioase, dar numai 11 dintre acestea sunt considerate "principalele" Upanishade. Și, dintre aceste texte, Yogatattva Upanishad este deosebit de relevantă pentru practicanții de yoga (sau "yoghini"), deoarece discută importanța stăpânirii corpului, ca mijloc de a atinge eliberarea spirituală.

Această Upanishad abordează, de asemenea, o temă recurentă, dar esențială, a tradiției vedice: noțiunea că oamenii nu sunt corpurile sau mințile lor, ci sufletele lor, care sunt cunoscute cel mai bine sub numele de "Atman." Atman este autentic, etern și neschimbător, în timp ce materia este temporală și supusă schimbării. Mai mult, identificarea oamenilor cu materia este cea care duce în cele din urmă la dezvoltarea unei iluziipercepția realității.

În această perioadă, s-a mai stabilit că există cel puțin patru tipuri de yoga, și anume:

• Mantra Yoga : O practică centrată pe incantarea mantrelor.
• Laya Yoga : O practică axată pe dizolvarea conștiinței prin meditație
• Hatha Yoga : O practică ce pune accentul pe activitatea fizică
• Raja Yoga : O combinație a tuturor tipurilor de yoga anterioare.

Toate aceste învățături vor fi în cele din urmă dezvoltate și organizate de înțeleptul yoghin Patanjali.

Patanjali și dezvoltarea yoga clasică

Încă un bestseller. Vezi aici.

În stadiul său preclasic, yoga era practicată în urma mai multor tradiții diferite care evoluau simultan, dar care nu erau, la drept vorbind, organizate printr-un sistem. Dar acest lucru s-a schimbat între secolele I și V d.Hr., când înțeleptul hindus Patanjali a scris prima prezentare sistematică a yoga, care a rezultat într-o colecție de 196 de texte, cunoscute mai ales sub numele de Yoga Sutras (sau "YogaAforisme").

Sistematizarea yoga de către Patanjali a fost profund influențată de filozofia Samkhya, care postulează existența unui dualism primordial format din Prakriti (materia) și Purusha (spiritul etern).

În consecință, aceste două elemente au fost inițial separate, dar Purusha a început din greșeală să se identifice cu unele aspecte ale Prakriti la un moment dat în evoluția lor. De asemenea, conform viziunii lui Patanjali, și oamenii trec prin acest tip de proces de alienare, care duce în cele din urmă la suferință. Cu toate acestea, yoga încearcă să inverseze această dinamică, oferindu-le indivizilor posibilitatea de apărăsesc progresiv iluzia "eului-egal-materie", pentru a putea reintra în starea inițială de conștiință pură.

Ashtanga Yoga (Yoga cu opt membre) a lui Patanjali a organizat practica yoga în opt etape, fiecare dintre ele trebuind să fie stăpânită de yoghin pentru a obține Samadhi (Aceste etape sunt:

1. Yama (reținere): Pregătirea etică care presupune învățarea modului de a controla impulsul de a răni alte persoane. Esențială pentru această etapă este abstinența de la minciună, avariție, poftă și furt.
2. Niyama (disciplină): De asemenea, axat pe pregătirea etică a individului, în această etapă, yoghinul trebuie să se antreneze pentru a practica purificări regulate ale corpului său (curățenie); să fie mulțumit de situația sa materială; să aibă un mod de viață ascetic; să studieze în mod constant metafizica asociată cu eliberarea spirituală; și să-și aprofundeze devotamentul față de Dumnezeu.
3. Asana (scaun): Această etapă cuprinde o serie de exerciții și de posturi corporale menite să îmbunătățească condiția fizică a ucenicului. Asana are ca scop să îi ofere practicantului de yoga mai multă flexibilitate și forță. În această fază, yoghinul ar trebui, de asemenea, să stăpânească abilitatea de a ține posturile învățate pentru perioade lungi de timp.
4. Pranayama (controlul respirației): Preocupată și de pregătirea fizică a individului, această etapă este constituită dintr-o serie de exerciții respiratorii menite să inducă yoghinului o stare de relaxare completă. Pranayama facilitează, de asemenea, stabilizarea respirației, ceea ce permite, la rândul său, ca mintea practicantului să nu fie distrasă de gânduri recurente sau de senzații de disconfort fizic.
5. Pratyahara (retragerea simțurilor): Această etapă implică exersarea capacității de a retrage atenția simțurilor de la obiecte, precum și de la alți stimuli externi. Pratyahara nu înseamnă închiderea ochilor în fața realității, ci închiderea conștientă a proceselor mentale față de lumea senzorială, astfel încât yoghinul să poată începe să se apropie de lumea sa interioară, spirituală.
6. Dharana (concentrarea minții): Prin această fază, yoghinul trebuie să-și exerseze abilitatea de a-și fixa privirea minții asupra unei anumite stări interioare, a unei imagini sau a unei părți a corpului său, pentru perioade îndelungate de timp. De exemplu, mintea poate fi fixată asupra unei mantre, a imaginii unei zeități sau a vârfului nasului. Dharana ajută mintea să nu rătăcească de la un gând la altul, îmbunătățind astfel capacitatea de concentrare a practicantului.
7. Dhyana (meditație concentrată): Mergând mai departe în pregătirea minții, în această etapă, yoghinul trebuie să practice un fel de meditație fără judecată, concentrându-și mintea asupra unui obiect fix. Prin Dhyana, mintea este eliberată de ideile preconcepute, permițându-i practicantului să se implice activ în focalizarea sa.
8. Samadhi (autocolectarea totală): Aceasta este cea mai înaltă stare de concentrare pe care o poate atinge o persoană. Prin Samadhi, fluxul de conștiință al meditatorului curge liber dinspre acesta spre obiectul asupra căruia se concentrează. Se consideră, de asemenea, că yoghinul obține, de asemenea, acces la o formă mai înaltă și mai pură a realității la atingerea acestui stadiu.

Conform hinduismului, stăpânirea Samadhi (și atingerea ulterioară a iluminării care vine odată cu aceasta) permite individului să obțină Moksha, adică eliberarea spirituală din ciclul morții și renașterii (Samsara) în care sunt prinse majoritatea sufletelor.

În prezent, majoritatea școlilor de yoga existente își bazează învățăturile pe viziunea lui Patanjali asupra yoga clasice. Cu toate acestea, în lumea occidentală, majoritatea școlilor de yoga sunt predominant interesate de aspectele fizice ale yoga.

Cum a ajuns Yoga în lumea occidentală?

Yoga a ajuns pentru prima dată în lumea occidentală între sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, când unii înțelepți indieni care au călătorit în Europa și în SUA au început să răspândească vestea despre această practică străveche.

Istoricii sugerează adesea că totul a început cu o serie de prelegeri ținute de yoghinul Swami Vivekananda la Parlamentul Religiei Mondiale din Chicago, în 1893, cu privire la practica yoga și la beneficiile acesteia. Acolo, discursurile și demonstrațiile ulterioare ale lui Vivekanada au fost primite cu admirație și mare interes de către publicul occidental.

Cu toate acestea, yoga care a ajuns în Occident a fost o versiune simplificată a tradițiilor yoghine mai vechi, punând accentul pe asanas (posturile corpului). Acest lucru ar explica de ce, în majoritatea cazurilor, publicul larg din Occident se gândește la yoga mai ales ca la o practică fizică. O astfel de simplificare a fost realizată de unii maeștri de yoga renumiți, precum Shri Yogendraji și Swami Vivekananda însuși.

Un public mai larg a avut ocazia să cunoască mai îndeaproape această practică atunci când au început să fie inaugurate școli de yoga în SUA, în prima jumătate a secolului XX. Dintre aceste instituții, una dintre cele mai amintite este studioul de yoga fondat de Indra Devi la Hollywood, în 1947. Acolo, yoghinul a primit diverse vedete de cinema ale vremii, precum Greta Garbo, Robert Ryan și GloriaSwanson, în calitate de elevi.

Cartea Le Yoga: Nemurire și Libertate , publicat în 1954 de celebrul istoric al religiilor Mircea Eliade, a contribuit, de asemenea, la accesibilizarea conținutului religios și filosofic al yoga pentru intelectualii occidentali, care și-au dat seama în curând că tradițiile yoghine reprezintă o contrapondere interesantă la curentele de gândire capitaliste ale epocii.

Care sunt beneficiile practicării Yoga?

Pe lângă faptul că îi ajută pe oameni să se conecteze la lumea lor spirituală interioară, practicarea yoga are și alte beneficii (mai tangibile), mai ales în ceea ce privește îmbunătățirea sănătății fizice și mentale. Iată câteva dintre avantajele de care ai putea beneficia dacă te decizi să te apuci de yoga:

• Yoga poate ajuta la reglarea tensiunii arteriale, ceea ce la rândul său diminuează riscul de a suferi atacuri de cord
• Yoga poate ajuta la îmbunătățirea flexibilității, echilibrului și a forței corpului.
• Exercițiile de respirație asociate cu yoga pot îmbunătăți funcțiile sistemului respirator
• Practicarea yoga poate reduce, de asemenea, stresul
• Yoga poate ajuta la reducerea inflamațiilor la nivelul articulațiilor și a mușchilor umflați
• Practicarea yoga permite minții să se concentreze asupra sarcinilor pentru perioade mai lungi de timp
• Yoga ar putea ajuta la reducerea anxietății
• Practicarea yoga poate, de asemenea, să îmbunătățească semnificativ posturile corpului
• Yoga ar putea ajuta la îmbunătățirea obiceiurilor de somn

Pentru a recapitula

Yoga a avut în mod clar o istorie lungă, timp în care a evoluat. Iată o scurtă recapitulare a principalelor puncte discutate mai sus:

• Yoga a fost practicată pentru prima dată de civilizația Indus-Sarasvati, în Valea Indusului (nord-vestul Indiei), aproximativ între 3500 și 3000 î.Hr.
• În acest stadiu incipient, yoga era probabil considerată un exercițiu de contemplație.
• După ce civilizația Indus-Sarasvati a luat sfârșit, undeva în jurul anului 1750 î.Hr., popoarele indo-ariene au moștenit practica yoga.
• Apoi a urmat un proces de dezvoltare care a durat aproximativ zece secole (secolele al XV-lea - al V-lea), timp în care practica yoga a evoluat pentru a include conținuturi religioase și filosofice.
• Această bogată tradiție a fost organizată mai târziu de înțeleptul hindus Patanjali, care, la un moment dat, între secolele al II-lea și al V-lea d.Hr., a prezentat o versiune sistematizată a yoga, cunoscută sub numele de Ashtanga Yoga (Yoga cu opt membre).
• Viziunea lui Patanjali postulează că există opt etape în yoga, fiecare dintre ele trebuind să fie stăpânită mai întâi de practicant, pentru a atinge iluminarea și eliberarea spirituală.
• De la sfârșitul secolului al XIX-lea încoace, unii maeștri yoghini au introdus o versiune simplificată a yoga în lumea occidentală.

Astăzi, yoga continuă să fie populară în întreaga lume, fiind lăudată pentru beneficiile sale fizice și mentale.